PLANUL CURSULUI
Platon și începuturile hermeneuticii
- Despre verbul hermeneuein și zeul Hermes. Etimologia numelui „Hermes“ din Platon, Cratylos. Cele 3 sensuri ale lui hermeneuein. Dimensiunile propriului și ale alterității. Stăpânirea intervalului. Orizontul general al logos-ului. O scurtă istorie a hermeneuticii, din antichitate până azi
- Walter Otto, Zeii Greciei, cap. despre zeul Hermes. Atributele zeului Hermes. Jean-Pierre Vernant, Mit și gândire în Grecia antică, cap. „Organizarea spațiului“, subcap. „Hestia – Hermes. Despre expresia religioasă a spațiului și mișcării la vechii greci“. Reperele ultime ale lumii grecești: stabilitatea și devenirea. Natura zeiței Hestia (identitate, stabilitate, autarhie, independență, caracter centripet, feminitate, casă, oikia, ousia – keimenon), natura zeului Hermes (alteritate, mișcare, caracter centrifug, masculinitate, polis, spațiul public, discurs – logos).
- Platon, Ion — rolul rapsodului și al poetului ca hermeneuți. Inspirația divină, enthousiasmos. Rolul lui techne și al cunoașterii adevărului.
- Platon, Symposion (Banchetul) — natura zeului Eros, hermeneutul, intervalul (metaxy), omul ca ființă prinsă în interval, accesul la divin și nemurire prin creație. Frumusețea și divinul
- Platon, Phaidros — raportul fundamental endothen-exothen (spre înăuntru – spre înafară) în configurarea naturii logos-ului și a sufletului (psyche) la Platon. Triada hermeneutică iubitor-iubit-zeu (erastes – eromenos – theos)
* * *
Bibliografie
Richard E. Palmer, Hermeneutics. Interpretation Theory in Schleiermacher, Dilthey, Heidegger, and Gadamer, Northwestern U.P., Evanston, 1969
Platon, Opera integrală, vol. 1, 2, 3, 4, trad. de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2021-2024
J.-P. Vernant, Mit și religie în Grecia Antică, trad. de M. Gramatopol, Meridiane, București, 1995, cap. „Hestia – Hermes“
W.F. Otto, Zeii Greciei, trad. de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg, Humanitas, 1995