Dr. Mădălina Guzun

 

Heidegger și Heraclit

Anul universitar 2019 – 2020, Semestrul I

 

Prezentarea cursului

Cursul de față își propune o nouă abordare a temei logos-ului, așa cum apare la Heraclit în interpretarea lui Martin Heidegger. Fragmentul heraclitean pe care îl vom urmări de-a lungul cursului va fi Fragmentul 50, Ouk emou, alla tou logou akousantas, homologein sophon estin hen panta / „Nu pe mine ascultându-mă, ci logos-ul, înțelept este să spuneți, spunând același lucru cu el, unu toate”. La ce anume se referă logos-ul despre care vorbește Heraclit și în ce măsură se poate spune că el nu este unul care-i aparține în primă instanță omului, ci lumii, în raport cu care acesta din urmă se află dintotdeauna deja? Este logos-ul, cu alte cuvinte, rațiune și calcul uman, vorbire și discurs, sau se înrădăcinează toate acestea pe ceva încă și mai originar, și anume raportul nostru cu lumea, în care fiecare dintre termenii raportului emerge ca atare grație celuilalt?

Prima întâlnire a cursului va fi dedicată unei prezentări generale a temei și a celor doi filozofi, pentru ca apoi să ne aplecăm atât asupra interpretării de ansamblu a lui Heidegger asupra filozofilor presocratici, cât și asupra premiselor fundamentale care-l ghidează în demersul său, premise din care fac parte critica metafizicii și a tehnicii, dar și conceptul de „istorie a ființei”.

În continuarea acestei introduceri, ne vom îndrepta atenția explicit către problema logos-ului, în diversele traduceri ale acestei noțiuni, un punct central al demersului nostru fiind raportul dintre ființă înțeleasă ca logos și logos-ul care caracterizează felul uman de a fi. Noțiunea principală pe care ne vom axa va fi hen panta, „unu toate”, pentru a vedea cum anume putem ieși din paradoxul echivalenței dintre unu și multiplu. Laolaltă cu acest demers vom analiza alte două cuvinte care denumesc, în opinia lui Heidegger, „ființa” la Heraclit, și anume: physis („natură”), aletheia („adevăr”), dar și philia („prietenie”), un concept ontologic intrinsec legat celor două.

De-a lungul fiecărei întâlniri a cursului, vom traduce apoi câte un cuvânt al fragmentului 50, până la descifrarea completă a acestuia: homologein („a se acorda”, „a spune unul și același lucru”), akouein („a auzi”, „a asculta”), sophon(„înțelept”).

Vom încheia cursul reinterpretând toate aceste noțiuni dintr-o perspectivă etică, prin investigarea conceptul de ethos în traducerea lui Heidegger. Filozoful german consideră că ethosul se manifestă drept „loc al adăstării”, care nu poate fi altul decât raportul dintre noi și lume înțeles ca logos.

Deși cursul vizează explicit cuvintele în greacă prezente în fragmentul lui Heraclit și traducerea lor în germană de către Heidegger, nu este necesară o cunoaștere prealabilă a acestor două limbi pentru a lua parte la curs. Vom analiza pe larg aceste concepte într-o manieră hermeneutică, ele devenind astfel accesibile și celor care nu s-au mai întâlnit cu greaca ori germana, putând servi totodată ca punct de plecare pentru o familiarizare filozofică cu aceste două limbi.

  

Literatură principală:

HEIDEGGER:

Texte analizate la curs și concepte:

Aletheia (Heraclitus, Fragment B 16), în Early Greek Thinking. The Dawn of Western Philosophy, tr. D. F. Krell, F. A. Capuzzi, Harper & Row, New York, 1984, pp. 102 – 123 [aletheia pornind de la povestea lui Ulise, physis, philia].

Logos (Heraclitus, Fragment B 50), în Early Greek Thinking. The Dawn of Western Philosophy, tr. D. F. Krell, F. A. Capuzzi, Harper & Row, New York, 1984, pp. 59 – 78 [legein ca strângere laolaltă, logos și limbă, tema auzului, hen panta,homologein].

What is Philosophy?, tr. J. T. Wilde, W. Kluback, Rowman & Littlefield Publishers, Oxford, 2003 [despre homologein, philein, tema auzului, a afectivității, a faptului de a fi in acord cu Logos-ul, și evident cea a filozofiei].

 

Texte conexe și conceptele:

– „Doctrina lui Platon despre adevăr”, în Repere pe drumul gîndirii, tr. G. Liiceanu și Th. Kleininger, Ed. Politică, București, 1988:

  • 161 – 202 [raportul aletheia / adevăr și transformarea lui aletheia la Platon, diferită de gândirea presocratică];
  • nota introductivă, pp. 167 – 168 [critica lui Paul Friendländer la interpretarea lui a- din aletheia ca a- privativ].

 

Introducere în metafizică, tr. G. Liiceanu, Th. Kleininger, Humanitas, București, 1999:

– §§ 9 – 10, pp. 48 – 56 [în special pp. 51 – 53, despre valențele participiului verbal prezent și diferența ontologică]; despre aceeași temă v. și §§ 31 – 33;

– §§ 21 – 22, pp. 91 – 103 [în special pp. 100 – 101, despre cele trei radicaluri ale verbului a fi, printre care cel pentru physis și wesen; pentru aprofundarea chestiunii gramaticii, a verbului, substantivului etc., cu ref. la ființă/ființare/participiu, v. și §§ 18 – 19];

– § 20 [despre polemos la Heraclit];

– §§ 46 – 40, pp. 160 – 186 [logos, legein, physis la Heraclit; raportul physis / logos cu referire la Parmenide];

– § 55, pp. 234 – 250 [logos, physis, aletheia și transformarea lor în istoria filozofiei].

 

Parmenide, tr. B. Mincă, S. Lavric, Humanitas, București, 2001:

– § 1 Recapitulare 1; § 1b; § 1 Recapitulare 2, pp. 19 – 37 [despre problema traducerii ca atare, cu referire la traducerile din greacă];

– § 2, O primă meditație asupra preschimbării suferite de esența adevărului și asupra opusului acestei esențe, pp. 39 – 54 [despre etimologia cuvantului aletheia, referința la Ulise];

– § 3, Clarificarea preschimbării suferite de aletheia și a preschimbării suferite de opusul ei (veritas, certitudo, rectitudo, iustitia, adevăr, dreptate – lehte, pseudos, falsum, incorectitudine, falsitate), pp. 60 – 71;

– v. și § 3, Recapitulare 1 & 2, pp. 71 – 91 [problema adevărului în raport cu falsul la nivel ontologic].

– § 7, Ultima rostire a lumii grecești despre opusul ascuns al lui aletheia, cu alte cuvinte despre lethe (II). Mitul final din Politeia lui Platon. Câmpul lui lethe, pp. 221 – 228.

 

– „Sistemul filozofic și constituirea lui în epoca modernă”, tr. G. Liiceanu, în F. W. Schelling, „Filozofia artei”, tr. R. G. Pârvu, Ed. Meridiane, București, 1992, pp. 536 – 553 [despre sistem și cele trei tipuri de ordine, i.e. de strângere laolaltă posibile].

 

– „The Principle of Identity”, în Identity and Difference, tr. J. Stambaugh, Harper & Row, New York, 1969, pp. 23 – 41 [v. pp. 23 – 38: despre diferența dintre cele două tipuri de identitate, das Selbe (unul și același lucru) / das Gleiche (identic)].

 

– Sfârșitul filozofiei și sarcina gândirii, în Despre miza gândirii, tr. C. Cioabă, G. Cercel, G. Lepădatu, Humanitas, București, pp. 107 – 135 [despre aletheia și întregul raport al lui Heidegger cu filozofia greacă și grecii prin această temă].

 

– Beaufret, Jean, Dialogue with Heidegger. Greek Philosophy, tr. M. Sinclair, Indiana University Press, Bloomington, 2006 [cap. Heraclitus and Parmenides, pp. 20 – 31, introductiv].

 

– Martin Heidegger & Eugen Fink, Heraclitus Seminar, tr. Ch. H. Seibert, The University of Alabama Press, 1979 [cap. Hermeneutical Circle. Relatedness of hen and panta, pp. 15 – 25].

 

HERACLIT:

  • Filozofia greacă până la Platon, Științifică și Enciclopedică, București, 1979, vol. I, partea a II-a, secțiunea a V-a, trad. A. Piatkowski, I. Banu.
  • Héraclite, Fragments, Texte établi, traduit, commenté par Marcel Conche, Paris, Presses Universitaires de France, 1986.
  • Diels, H., Kranz, W., Die Fragmente der Vorsokratiker, Zürich, Weidmann, 1996 – 1998. 

 

Literatură secundară:

ROMÂNĂ

Mincă, Bogdan, Scufundătorii din Delos, Humanitas, București, 2010:

  • Introducere (pp. 9 – 68);
  • II, Heraclit și al său Logos, pp. 110 – 219;
  • 15, Drumul adevărului (I): Anaximandru, Heraclit, Parmenide (pp. 358 – 383).

Biemel, Walter, Heidegger, tr. Th. Kleininger, Humanitas, București, 2006:

  • Întrebarea privitoare la adevăr, pp. 87 – 95 [ca rezumat al chestiunii lui aletheia];
  • Întrebarea privitoare la adevăr în „Despre esența adevărului” [doar pentru cei care vor să aprofundeze aletheiapresocratică în corelație cu problema adevărului și transformările suferite de aceasta de-a lungul istoriei filozofiei].

 

ENGLEZĂ

Fink, Eugen, Play as Symbol of the World and Other Writings, tr. I. A. Moore & Ch. Turner, Indiana University Press,Bloomington/Indianapolis (Indiana), 2016, cap. I, Play as a Philosophical Problem, pp. 35 – 79 [despre concepte fundamentale ale lui Heraclit în corelație cu problematica jocului].

 

Sheehan, Thomas, „Introduction: Heidegger, the Project and the Fulfillment”, în Th. Sheehan (ed.), Heidegger. The Man and the Thinker, Precedent Publishing, Chicago, 1981, pp. vii – xx [introductiv].

 

Derrida, Jacques, „Heidegger’s Ear. Philopolemology (Geschlecht IV)”, tr. J. P. Leavey, Jr., în J. Sallis (ed.), Reading Heidegger. Commemorations, Indiana University Press, Bloomington/ Indianapolis, pp. 163 – 218, dintre care doar subcap. 2, pp. 179 – 196 [comentariu la Heraclit, philia și akouein, „auz”, cu referire mai ales la conf. lui Heideger Ce este aceasta – filozofia?]

Fr. : Derrida, Jacques, Politiques de l’amitié, Ed. Galilée, Paris, 1994, cap. L’oreille de Heidegger, Philopolémologie (Geschlecht IV), subcap. 2, L’avoir, l’être et l’autre: Tendre l’oreille, accorder ce qu’on n’a pas, pp. 367 – 390 [referința trimite la paginile din pdf; în ediția fizică este posibil ca numerele să difere].

 

FRANCEZĂ

Cohen, Joseph, „LogosAletheiaPhilein”, în Christophe Perrin (ed.), Qu’appelle-t-on la pensée ? Le philosopher heideggérien, Zeta Books, București, 2014, pp. 167 – 185.

 

Dastur, Françoise, Heidegger. La question du logos, Librairie Philosophique J. Vrin, Paris, 2007:

  • III, subcap. La notion de Stimmung et son rôle dans la pensée de Heidegger, pp. 108 – 119 [despre afectivitate la Heidegger (Stimmung) în raport cu „auzul” si „vocea”, în strânsă legătură cu akouein de la Heraclit];
  • V, subcap. Le sens originel du logos, pp. 153 – 163.

 

Franck, Didier, Le nom et la chose. Langue et vérité chez Heidegger, Librairie Philosophique J. Vrin, Paris, 2017:

  • VI & VII, pp. 86 – 106 [despre legein în multiplele sale înțelesuri, hen panta, frg. 50 și aletheia].

 

Haar, Michel, La fracture de l’histoire. Douze essais sur Heidegger, Jérôme Millon, Grenoble, 1994:

  • 12, La métaphysique inachevable?, pp. 293 – 295 [critica la demersul lui Heidegger de a echivala dimensiunea manifesta din aletheia cu cea a physis-ului și argumentele lui Haar pentru a citi aletheia dinspre physis].

 

Zarader, Marlène, Heidegger et les paroles de l’origine, Librairie Philosophique J. Vrin, Paris, 1986:

  • I, Physis, ou l’essence initiale de l’être, pp. 35 – 47 [despre physis, frg. 16 și philia, frg. 123];
  • II, Aletheia, ou l’essence initiale de la vérité, § 2 (pp. 60 – 67) [ca introducere in aletheia, reluând temele discutate la curs]; § 1 & 3 (pp. 50 – 60 & 69 – 82) [doar pentru aprofundarea aletheia în raport cu conceptul de adevăr și transformarea sa în traditiția filozofică];
  • III, Héraclite: Logos, ou le recueil, § 2, pp. 162 – 172.

 

GERMANĂ

Espinet, David, Phänomenologie des Hörens. Eine Untersuchung im Ausgang von Martin Heidegger, Tübingen, Mohr Siebeck, 2016.

 

Held, Klaus, Heraklit, Parmenides und der Anfang von Philosophie und Wissenschaft. Eine phänomenologische Besinnung, Berlin, Walter de Gruyter, 1980 [despre Heraclit în alte interpretări decât cele ale lui Heidegger].

 

Trawny, Peter, « Daß Eines Alles ist. Zum Logos im Denken Martin Heideggers », in Hans-Christian Günther, Antonios Rengakos (ed.), Heidegger und die Antike, München, Verlag C. H. Beck, 2006, pp. 87 – 133 [despre întreaga interpretare a lui Heidegger la Heraclit, centrată cu precădere pe tema logos-ului și a fragmentului 50].

 

DICȚIONARE

Chantraine, Pierre, Dictionnaire étymologique de la langue grecque. Histoire des mots, Librairie C. Klincksieck, Paris, 1968 – 1980.

Liddell, H. G., Scott, R., Jones, H. St., A Greek – English Lexicon, Clarendon Press, Oxford, 1996.

 

Evaluarea cursului: 

Eseu argumentativ

Dimensiuni: cel puțin 5 pagini, Times New Roman 12, Interval 1,5

(Structură: Introducere / Cuprins / Încheiere / Bibliografie)

   sau

Prezentare orală

(Colocviu, pregătirea unei teme și discuții pe baza acesteia)

 

Teme posibile pentru eseu / prezentare orală:

  1. Logos și legein: „strângere-laolaltă, vorbire” și alte traduceri filozofice;
  2. Diferența ontologică, valențele participiului prezent și raportul ființă / ființare;
  3. Hen panta: „unu-toate”;
  4. Physis: „ieșire la iveală”;
  5. Aletheia: „stare de neascundere / ieșire din ascundere”;
  6. Philia: „faptul de a fi pentru o alteritate”, „raportul ieșire la iveală / ascundere”;
  7. Philia și problema ospitalității;
  8. Homologein și akouein: „a spune unul și același lucru cu Logos-ul” și „a asculta”;
  9. Sophon și philo-sophia;
  10. Problema traducerii din greacă;
  11. Raportul dintre Logos ca Hen Panta, Aletheia și Physis, elemente comune și deosebiri;
  12. Transformările suferite de aletheia / physis și / sau logos în istoria filozofiei.