Dr. Mădălina Guzun

 

Despre limbă: Heidegger și Merleau-Ponty 

Anul universitar 2019 – 2020, Semestrul al II-lea

 

Prezentarea cursului

Ce este limba? Care este raportul dintre limbă și lucruri? Dar dintre limbă și gândire? Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să identificăm locul în care putem afla limba și, de la care pornind, să o putem analiza.

O primă posibilitate ar fi să căutăm limba în discurs, în vorbirea umană. Dar imediat ne lovim de o aporie: căci, deși vorbim mereu o limbă, întotdeauna aceasta din urmă se retrage din scenă, lăsând să se vadă lucrul despre care vorbim, și nu limba ca atare. Ea nu constituie un obiect pe care să-l putem atinge sau vedea, nici o idealitate căreia să-i aflăm granițele printr-o definiție. Iar ca să spunem ce este limba, ar trebui să ne situăm tot în limbă și să o transformăm într-un obiect al discursului. Suntem oare veșnic condamnați acestei rotiri în cerc?

Poate că trebuie să alegem atunci ca punct de pornire nu vorbirea umană, ci locul în care aflăm depozitate semnificațiile și regulile lor de folosire: dicționarul și gramatica unei limbi. Este însă limba doar o sumă de cuvinte și de reguli de utilizare a lor? În acest caz, întrebarea ce este limba? nu face decât să se transforme în ce sunt cuvintele?, nedevenind prin aceasta mai ușor de rezolvat.  

Propunerea filozofului german Martin Heidegger este să considerăm drept punct de pornire în analiza limbii momentul în care aceasta ni se refuză discursului; momentul în care, vorbind sau scriind, încercăm să spunem ceva pentru prima oară, dar nu găsim cuvântul potrivit. Heidegger are în vedere prin acest moment un exercițiu creator: cel al unui poem sau al unui text filozofic. De ce ar trebui să pornim însă de la acestea din urmă analiza limbii, când – dacă privim mai atent – pare că atât poemul, cât și filozofia, sunt o excepție a discursului, nu regula sa? Răspunsul se află în diferența dintre un discurs care instituie o semnificație și un discurs care doar se folosește de semnificații deja disponibile – un discurs novator, instituant, și unul cotidian. Această diferență, folosită în mod implicit de Heidegger, este tematizată de către filozoful francez Maurice Merleau-Ponty, care operează diferența dintre limba vorbită și limba care vorbește.

Cursul de față va începe prin a explica această diferență propusă de Merleau-Ponty, care apare în Fenomenologia percepției și în Proza lumii, aprofundând-o apoi prin textul lui Heidegger intitulat Despre esența limbii.

Cursul va fi orientat către o temă de cercetare, și nu către o exegeză a celor doi autori, reflecțiile lor fiindu-ne utile în măsura în care ne ajută să lămurim problema limbii. În forma unui seminar, vom citi împreună textele, discutând fragmentele cele mai relevante pentru tema în cauză. Firul narativ principal al cursului va fi constituit de către distincția dintre limba poeticăși limba cotidiană, o distincție pornind de la care vom clarifica atât raportul gândirii noastre cu limba, cât și felul în care limba articulează raportul dintre noi și lucruri.

 

 

Bibliografie principală:

MERLEAU-PONTY, Maurice, Phénoménologie de la perception, Paris, Gallimard, 1945 / Fenomenologia percepției, trad. I. Câmpeanu, G. Vătăjelu, Oradea, Aion, 1999.

–, « La prose du monde », Œuvres, Paris, Gallimard, 2010, pp. 1423 – 1544 / Prose of the World, trans. J. O’Neill, Evanston, North University Press, 1973.

–, Signes, Paris, Gallimard, 1960.

 

HEIDEGGER, Martin, Unterwegs zur Sprache, Frankfurt am Main, Vittorio Klostermann, 1985 (Gesamtausgabe vol. 12) / Acheminement vers la parole, trad. Jean Beaufret, Wolfgang Brokmeier et François Fédier, Paris, Gallimard, 1976.

–, On the Way to Language, trad. P. D. Hertz, Philadelphia, Harper & Row, 1971.

–, Poetry, Language, Thought, trad. A. Hofstadter, New York, Harper Collins, 1975.

 

Bibliografie secundară:

APOSTOLOPOULOS, Dimitris, Merleau-Ponty’s Phenomenology of Language, Lanham, Rowman and Littlefield, 2019.

BARBARAS, Renaud, De l’être du phénomène. Sur l’ontologie de Merleau-Ponty, Grenoble, Jérôme Millon, 1991.

DALMASSO, Anna Caterina, L’œil et l’histoire: Merleau-Ponty et l’historicité de la perception, Sesto San Giovanni, Éditions Mimésis, 2019.

ESCOUBAS, Éliane, « Ontology of Language and Ontology of Translation in Heidegger », în John Sallis (ed.), Reading Heidegger. Commemorations, Bloomington, Indiana University Press, 1993, pp. 341 – 347.

von HERMANN, Friedrich-Wilhelm, Die zarte, aber helle Differenz. Heidegger und Stefan George, Frankfurt a. M., Vittorio Klostermann, 1999.

LEHNEN, Ludwig, « Stefan George relu et corrigé par Martin Heidegger », Études Germaniques, 2 / 2011, n. 262, pp. 297 – 311.

NOWELL SMITH, David, Sounding / Silence. Martin Heidegger at the Limits of Poetics, New York, Fordham University Press, 2013.

 

Alte resurse:

Revistă dedicată gândirii lui Merleau-Ponty:

Chiasmi International

http://chiasmi.unimi.it

 

Revistă dedicată gândirii lui Heidegger:

            Heidegger Studies

            https://www.pdcnet.org/heideggerstud/Heidegger-Studies

 

 

Evaluarea cursului:

Eseu

Dimensiunile eseului:

între 15 000 – 21 000 caractere incluzând spațiile libere

(fără a include notele de subsol și bibliografia)

 

Structura eseului:

  • Introducere: prezentarea planului și a ideilor principale, a întrebărilor și a temelor care ghidează cercetarea, precum și a textelor filozofice principale;
  • Conținut: structurat pe idei principale, cu subtitluri;
  • Încheiere: concluzii, reluarea planului anunțat și a ideilor principale, în lumina a ceea ce a fost prezentat în conținutul eseului;
  • Bibliografie: cel puțin 4 titluri.

 

Forme posibile ale eseului:

  1. eseu argumentativ, care să trateze o temă sau un filozof;
  2. comentariu pornind de la o frază, raportată la ansamblul temei;
  3. comentariu de text, pe modelul seminarului.

 

Teme:

(Abrevieri: FP = Fenomenologia percepției / PL = Proza lumii)

 

Merleau-Ponty:

  1. Teme:
  • Limbă vorbită și limbă vorbitoare

(FP / PL, Știința și experiența expresiei)

  • Limbă și corporalitate

(FP, PL, Știința și experiența expresiei)

  • Limbă și gândire

(FP, PL, Știința și experiența expresiei)

  • Limbă și artă

(FP & PL, Știința și experiența expresiei & Limbajul indirect și vocile tăcerii)

  • Lacunaritatea limbii și a experienței

(FP / PL, Știința și experiența expresiei)

  • Problema stilului

(FP, PL, Știința și experiența expresiei & Limbajul indirect și vocile tăcerii)

  • Limbă și percepție

(FP / PL)

  • Este posibilă o gândire sau o gramatică universală? (FP, 232 ro., PL 25-26 & 40 eng.)

 

  1. Comentați următoarele pasaje:
  • „…mai apoi, totul se petrece ca și când nu ar fi existat limbajul.”

(Prose of the World, p. 8 & p. 13)

 

  • „…vorbirea este un adevărat gest și, asemeni acestuia, își conține înțelesul.”

(Fenomenologia percepției, p. 227)

 

  • „…la om, putem spune că totul este fabricat sau totul este natural.”

(Fenomenologia percepției, p. 234)

 

Merleau-Ponty și Heidegger:

  • Opera literară ca instituire de sens
  • Limbă vorbită și limbă vorbitoare (FP / PL, Știința și experiența expresiei) / Limbaj literar și limbaj cotidian, cuvânt (Wort, parole) și cuvinte (Wörter)
  • Limbă și tăcere
  • Cuvânt și lucru

(FP & Heidegger, Despre esența limbii)

 

Heidegger:

  • Nume, cuvânt și semn
  • Raportul dintre limbă și ființă
  • „Vecinătatea” (Nachbarschaft) dintre gândire și poezie
  • Experiența limbii și tehnica
  • Tristețe, renunțare și metamorfoză în raportul cu limba.