TEME ABORDATE LA CURS

 

INTRODUCERE

  1. Despre origine ca arche, sensurile cuvântului grec arche (1. primul în sens temporal; 2. primul în sens ierarhic). Raportuleidos-genos, pericolele inerente în acest raport. Sensul definiției ca gen proxim și diferență specifică. Sensul Europei și raportul „unitate în diversitate“. Nostalgia: afectul fondator al căutării originii. Ideile lui Nietzsche despre importanța Greciei antice pentru germani. Este posibilă copierea metodei grecilor de a căuta originea și de a se simți „acasă“? Despre justa raportare la greci (nu imitativă).

TEXT — F. Nietzsche, Aforismul 418 din Voința de putere

 

  1. Ideile lui Hegel despre raporturile dintre germani și greci. Despre patrie, autohtonicitate (Heimatlichkeit). Despre raportul spirit-natură și raportul formă-materie

TEXT — G.W.F. Hegel, extras din Prelegeri de istoria filozofiei

 

DIVINUL

  1. Ce este un zeu grec? Ideile ce se lasă desprinse din filmul lui Elizabeth Gilbert, “Your elusive creative genius” (conferință TED). Despre daimon și despre raportul său cu sinele omului (interior sau exterior?). Divinul grec ca dualitate venire-în-plecare, obișnuit-în-neobișnuit, prezență-în-absență. Ideile lui E.R. Dodds despre divin și manifestările sale în Grecia antică (ate, menos) și despre ne-obișnuitul care îl copleșește pe om. Despre destin. Despre traducerea „supra-naturalului“ grec ca „meta-fizic“. Despre rolul poeților în configurarea divinului (raportul unu-multiplu) – în acest context, despre politeismul sau monoteismul grecilor. Despre slăbiciunea sau fragilitatea sufletului grec în fața divinului și despre rolul cunoașterii în păstrarea unui echilibru

TEXT — E.R. Dodds, primul capitol (Apărarea lui Agamemnon) din cartea sa, Grecii și iraționalul

 

  1. Zeul grec ca putere și nu ca persoană. Cazul excepțional al lui Hipolit din piesa cu același nume de Euripide. Ce este o putere (dynamis) și care sunt caracteristicile ei? O putere sau mai multe puteri? În ce relații stau puterile între ele? Ideile lui J.P. Vernant despre natura zeului grec. Despre prezența zeului în statuie. Multiplele aspecte ale unui zeu, strânse laolaltă într-o unitate (de ex., Zeus)

TEXTE

— J.-P. Vernant, Mit și gândire în Grecia Antică, cap. „Aspecte ale cultului persoanei în în religia greacă”

— J.-P. Vernant, Mit și religie în Grecia Antică, cap. „Zeus, tată și rege“

 

  1. Ideile lui W. Otto despre cei doi zei importanți pentru gândire și filosofie: Atena (zeița apropierii, a rezolvării unei probleme imediate, a lui techne) și Apollo (zeul depărtării, al lui sophia). Despre natura divinului: nu funcția de creație (ca în Biblie), ci de administrare-coordonare-stăpânire a unui domeniu din real. Raportul dintre divin și arche, „origine“: în ce sens este arche-ul arche-ul unui domeniu anume? Legăturile acestor raporturi cu raportul eidos-genos și cu raportul unu-multiplu

TEXTE

— J. P. Vernant, Mit și gândire în Grecia Antică, cap. „Structura geometrică și noțiunile politice în cosmologia lui Anaximandru“ (pp. 261-271, despre kratein – arche)

— W. Otto, Zeii Greciei, capitolele despre Atena și Apollo

— M. Detienne & J.-P. Vernant, Vicleșugurile inteligenței. Metis la greci, cap. „Ochiul de bronz“

 

POLIS

  1. Apariția polis-ului. Legea – Dreptatea – Cumpătarea (nomos – dike – sophrosyne). Rolul politico-phronetic jucat de Cei Șapte Înțelepți și de alți oameni politici în configurarea polis-ului

TEXTE — J.-P. Vernant, Originile gândirii grecești, cap. „Universul spiritual al polis-ului“, „Criza cetății. Cei dintâi înțelepți“, „Organizarea cosmosului uman“

 

  1. Polis-ul grec și noua spațialitate. Sensul circularității și importanța centrului (meson) în configurarea polis-ului și a spațiului public (agora, koinon). Legăturile dintre dimensiunea circulară introdusă de polis și gândirea lui Anaximandru. Despre „putere“ (kratos, kratein) în sens politic și în sens „fizic“

TEXTE

— M. Detienne, Stăpânitorii de adevăr în Grecia arhaică, cap. „Procesul de laicizare“

— J.-P. Vernant, Mit și gândire în Grecia Antică, cap. „Geometria și astronomia sferică la începuturile cosmologiei antice grecești“, „Structura geometrică și noțiunile politice în cosmologia lui Anaximandru“, „Spațiul și organizarea politică în Grecia antică“

 

 

TREI PRESOCRATICI — THALES, HERACLIT și PARMENIDE

  1. Thales — ideile lui W.K.C. Guthrie despre Thales; analiza multiplelor sensuri figurate ale cuvântului hygros („umed“) din dicționarul grec-englez (Liddell-Scott-Jones). Importanța limbii, a metaforei (a „trecerii-dincolo“ către un alt sens). Rolul limbii și al poeziei în nașterea filozofiei, nu atât al științei. Limba ca o căutare a Unu-ului ce unifică multiplul fără a-l aduce (încă) la concept și abstract. În ce sens „umed“-ul lui Thales joacă rol de pre-concept al realității, unificând-o

TEXTE

—W.K.C. Guthrie, cap. despre Thales din O istorie a filozofiei grecești

—articolul hygros din dicționarul Liddell-Scott-Jones, A Greek-English Lexicon

 

  1. HERACLIT — Personajul lui Heraclit (anecdote despre el), despre logos, discurs adevărat, oamenii obișnuiți versus filozof, contrastul viață – moarte drept cel mai puternic contrast în cazul omului

TEXT — Heraclit, Suport de curs

 

  1. HERACLIT — Principiul agonal al lumii grecești, lupta contrariilor, devenirea și stabilitatea lumii

TEXT — Heraclit, Suport de curs

 

  1. PARMENIDE — Personajul Parmenide și contextul istoric. Prologul Poemului (frag. 1) și analiza sa. Zeița Adevăr

TEXT — Parmenide, Suport de curs

 

  1. PARMENIDE — „Este“ și „nu este“ (fragmentele 2-7); atributele lui „este“ (frag. 8)

TEXT — Parmenide, Suport de curs

 

CONCLUZII

  1. Ideile lui ARISTOTEL din primul capitol al primei cărți a Metafizicii (Met. A, 1) cu privire la scara celor 6 capacități de cunoaștere (aisthesis, mneme, empeiria, techne, episteme, sophia); sophia ca o căutare a primelor principii (aitia, archai).

TEXT — Aristotel, Metafizica, cartea A, cap. 1-2

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE pentru CURS și SEMINAR

 

Textele gânditorilor presocratici:

—A. Piatkowski, I. Banu (red.-coord.), Filosofia greacă pînă la Platon, studiu istoric de I. Banu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979-1984, 4 volume + un volum de indexuri

 

O istorie a filosofiei grecești:

—W.K.C. Guthrie, O istorie a filosofiei greceşti, trad. de M. Moise, I.L. Muntean şi D. Roşculescu, Teora, Bucureşti, 1999, 2 volume

 

 

Alte texte:

—H. Arendt, Condiția umană, trad. de C. Vereș și G. Chindea, Idea, Cluj, 2007

—Aristotel, Metafizica, trad. de A. Cornea, Humanitas, Bucureşti, 2001

—J. Burnet, Early Greek Philosophy, The Meridian Library, New York, 1957

—M. Detienne, Stăpânitorii de adevăr în Grecia arhaică, trad. de A. Niculescu, Symposion, București, 1996

—M. Detienne & J.-P. Vernant, Vicleșugurile inteligenței. Metis la greci, trad. de M. Sfirschi, Symposion, București, 1999

—M. Detienne, Inventarea mitologiei, trad. de R. Adam și D. Stanciu, Symposion, București, 1997

—E.R. Dodds, Grecii şi iraţionalul, trad. de C. Pleşu, Polirom, Iaşi, 1998

—W.K.C. Guthrie, Sofiştii, trad. de M.C. Udma, Humanitas, Bucureşti, 1999

—M. Heidegger, Parmenide, trad. de B. Mincă şi S. Lavric, Humanitas, Bucureşti, 2001

—M. Heidegger, The Beginning of Western Philosophy. Interpretation of Anaximander and Parmenides, transl. by R. Rojcewicz, Indiana Univ. Press, Bloomington, 2015

—G.W.F. Hegel, Prelegeri de istorie a filozofiei, vol. 1, trad. de D.D. Roşca, Ed. Acad. R.P. Române, 1963

—G. Liiceanu, Despre limită, Humanitas, București, 1994

—B. Mincă, Scufundătorii din Delos. Heidegger şi primii filozofi, Humanitas, Bucureşti, 2010

—F. Nietzsche, Naşterea filozofiei în epoca tragediei greceşti, trad. de M. Ivănescu, Dacia, Cluj, 2002

—R.B. Onians, The Origins of European Thought about the Body, the Mind, the Soul, the World, Time, and Fate, Cambridge Univ. Press, Cambridge UK, 1951

—W.F. Otto, Zeii Greciei, trad. de I. Snagoveanu-Spiegelberg, Humanitas, Bucureşti, 1995

—E. Rohde, Psyché, trad. de M. Popescu, Meridiane, Bucureşti, 1985

—B. Snell, The Discovery of the Mind. The Greek Origins of European Thought, transl. by T.G. Rosenmeyer, Harvard U.P., Cambridge Mass., 1953

—J.P. Vernant, Mit şi gîndire în Grecia Antică: studii de psihologie istorică, trad. de Z. Petre şi A. Niculescu, Meridiane, Bucureşti, 1995

—J.-P. Vernant, Mit și religie în Grecia Antică, trad. de M. Gramatopol, Meridiane, București, 1995

—J.-P. Vernant, Originile gândirii grecești, trad. de F. Bechet și D. Stanciu, Symposion, București, 1995

—P. Vidal-Naquet, Vânătorul negru. Forme de gândire și forme de societate în lumea greacă, trad. de Z. Petre, Ed. Eminescu, București, 1985

 

Dicționare:

—P. Chantraine, Dictionnaire étymologique de la langue grecque. Histoire des mots, Klincksieck, Paris, 1968-1980

—H.G. Liddell, R. Scott, H.S. Jones, A Greek-English Lexicon, Clarendon Press, Oxford (diferite ediții)

—F.E. Peters, Termenii filozofiei greceşti, trad. de D. Stoianovici, Humanitas, Bucureşti, 1993