TEME

abordate la cursul de

Originea gândirii europene

INTRODUCERE

  1. Despre origine ca arché, sensurile cuvântului grec arché (1. „primul”, în sens temporal; 2. „primul” în sens ierarhic). Raportul eidos–genos, „nou–vechi”, pericolele inerente în acest raport. Sensul definiției ca gen proxim și diferență specifică. Europa și raportul „unitate în diversitate“. Nostalgia: afectul fondator al căutării originii. Ideile lui Nietzsche despre importanța Greciei antice pentru germani. Este posibilă copierea metodei grecilor de a căuta originea și de a se simți „acasă“? Despre justa raportare la greci (nu cea imitativă).

TEXT — F. Nietzsche, Aforismul 419 din Voința de putere [1]

 

  1. Ideile lui Hegel despre raporturile dintre germani și greci. Despre patrie, autohtonicitate (Heimatlichkeit) și legătura filosofiei cu faptul-de-a-se-simți-acasă. Despre raportul spirit-natură și raportul formă-materie

TEXT — G.W.F. Hegel, extras din Prelegeri de istoria filozofiei [2]

DIVINUL

  1. Ce este un zeu grec? Ideile ce se lasă desprinse din filmul lui Elizabeth Gilbert, “Your elusive creative genius” (conferință TED). Despre daimon și despre raportul său cu sinele omului (interior sau exterior?). Problematica centrală a lui „dincolo“. Divinul grec ca dualitate venire-în-plecare, obișnuit-în-neobișnuit, prezență-în-absență. Ideile lui E.R. Dodds despre divin și manifestările sale în Grecia antică (ate, menos) și despre ne-obișnuitul care îl copleșește pe om. Despre destin. Despre traducerea „supra-naturalului“ grec ca „meta-fizic“. Despre rolul poeților în configurarea divinului (raportul unu-multiplu) – în acest context, despre politeismul sau monoteismul grecilor. Despre slăbiciunea sau fragilitatea sufletului grec în fața divinului și despre rolul cunoașterii în păstrarea unui echilibru

TEXT — E.R. Dodds, primul capitol (Apărarea lui Agamemnon) din cartea sa, Grecii și iraționalul [3]

  1. Zeul grec ca putere și nu ca persoană. Ce este o putere (dynamis) și care sunt caracteristicile ei? O putere sau mai multe puteri? În ce relații stau puterile între ele? Ideile lui J.P. Vernant despre natura zeului grec. Despre prezența zeului în statuie. Multiplele aspecte ale unui zeu, strânse laolaltă într-o unitate (de ex., Zeus). Raportul Unu-multiplu așa cum este el ancorat în chiar esența zeului grec.

TEXTE

— J.-P. Vernant, Mit și gândire în Grecia Antică, cap. „Aspecte ale cultului persoanei în în religia greacă” [4]

— J.-P. Vernant, Mit și religie în Grecia Antică, cap. „Zeus, tată și rege“ [5]

  1. Ideile lui W. Otto despre cei doi zei importanți pentru gândire și filosofie: Atena (zeița apropierii, a rezolvării unei probleme imediate, a lui téchne) și Apollo (zeul depărtării, al lui sophia). Despre natura divinului: nu funcția de creație (ca în Biblie), ci de administrare-coordonare-stăpânire a unui domeniu din real. Raportul dintre divin și arché, „origine“: în ce sens este arché-ul arché-ul unui domeniu anume? Legăturile acestor raporturi cu raportul eidos-genos și cu raportul Unu-multiplu

TEXTE

— W. Otto, Zeii Greciei, capitolele despre Atena și Apollo [6]

— J.-P. Vernant, Mit și gândire în Grecia Antică, cap. „Structura geometrică și noțiunile politice în cosmologia lui Anaximandru“ (pp. 261-271, despre kratein – arché) [7]

POLIS-UL

  1. Apariția polis-ului și rolul central jucat de aristocrația războinică arhaică în nașterea polis-ului. Polis-ul grec și noua spațialitate. Sensul circularității și importanța centrului (meson) în configurarea polis-ului și a spațiului public (agora, koinon).

TEXT — M. Detienne, Stăpânitorii de adevăr în Grecia arhaică, cap. „Procesul de laicizare“ [8]

  1. Principiile polis-ului: Legea – Dreptatea – Cumpătarea (nomos – dike – sophrosyne). Rolul politico-phronetic jucat de Cei Șapte Înțelepți și de alți oameni politici în configurarea polis-ului

TEXT — J.-P. Vernant, Originile gândirii grecești, cap. „Universul spiritual al polis-ului“, „Criza cetății. Cei dintâi înțelepți“, „Organizarea cosmosului uman“ [9]

PATRU GÂNDITORI ARHAICI:

THALES, ANAXIMANDRU, HERACLIT și PARMENIDE

 

  1. THALES — Ce este physis-ul și de ce este impropriu să fie tradus prin „natură“. Ideile lui W.K.C. Guthrie despre Thales; analiza multiplelor sensuri figurate ale cuvântului hygros („umed“) din dicționarul grec-englez Liddell-Scott-Jones. Importanța limbii, a metaforei (a „trecerii-dincolo“ către un alt sens). Rolul limbii și al poeziei în nașterea filozofiei. Limba ca o căutare a Unu-ului ce unifică multiplul, fără a-l aduce (încă) la concept și la ceva abstract. În ce sens „umed“-ul lui Thales (hygros) joacă rol de pre-concept al realității, unificând-o.

TEXTE

— W.K.C. Guthrie, cap. despre Thales din O istorie a filozofiei grecești [10]

— articolul hygros din dicționarul Liddell-Scott-Jones, A Greek-English Lexicon [11]

  1. ANAXIMANDRU — o interpretare a primului fragment din istoria filosofiei europene. Problema contrarietății, implicită în physis. Fluxul devenirii (raportul genesis – phthora). Despre „dreptate“ (dike) și „plătirea datoriilor“ (tisis), precum și despre primul nume al principiului (chreon) și raportul acestuia cu timpul (chronos). Despre diferența ontologică (dintre faptul de a fi și entitățile care sunt), așa cum se prefigurează ea în fragmentul lui Anaximandru.

TEXT — Curs despre Anaximandru [12]

  1. HERACLIT — Personajul lui Heraclit (anecdote despre el), despre logos, discurs adevărat, oamenii obișnuiți versus filozof, Unul și contrariile: contrastul viață – moarte drept cel mai puternic contrast în cazul omului. Ordinea naturii și ordinea omului

TEXT — Curs despre Heraclit [13]

  1. HERACLIT — Principiul agonal al lumii grecești, lupta contrariilor, devenirea și stabilitatea lumii. Focul și viața. Timpul, devenirea și curgerea neîncetată

TEXT — Curs despre Heraclit [13]

  1. PARMENIDE — Personajul Parmenide și contextul istoric. Prologul Poemului (frag. 1) și analiza sa. Zeița Adevăr

TEXT — Curs despre Parmenide [14]

 

  1. PARMENIDE — „Există“ și „nu există“ (fragmentele 2-7); atributele lui „există“ (frag. 8)

TEXT — Curs despre Parmenide [14]

* * *

BIBLIOGRAFIE

Textele gânditorilor presocratici:

—A. Piatkowski, I. Banu (red.-coord.), Filosofia greacă pînă la Platon, studiu istoric de I. Banu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979-1984, 4 volume + un volum de indexuri

O istorie a filosofiei grecești:

—W.K.C. Guthrie, O istorie a filosofiei greceşti, trad. de M. Moise, I.L. Muntean şi D. Roşculescu, Teora, Bucureşti, 1999, 2 volume

Alte texte:

—H. Arendt, Condiția umană, trad. de C. Vereș și G. Chindea, Idea, Cluj, 2007

—Aristotel, Metafizica, trad. de A. Cornea, Humanitas, Bucureşti, 2001

—J.N. Bremmer, The Early Greek Concept of the Soul, Princeton Univ. Press, Princeton, 1983

—J. Burnet, Early Greek Philosophy, The Meridian Library, New York, 1957

—F.M. Cornford, De la religie la filosofie, trad. de L. Kertesz, Herald, București, 2009

—M. Detienne, Stăpânitorii de adevăr în Grecia arhaică, trad. de A. Niculescu, Symposion, București, 1996

—M. Detienne & J.-P. Vernant, Vicleșugurile inteligenței. Metis la greci, trad. de M. Sfirschi, Symposion, București, 1999

—M. Detienne, Inventarea mitologiei, trad. de R. Adam și D. Stanciu, Symposion, București, 1997

—E.R. Dodds, Grecii şi iraţionalul, trad. de C. Pleşu, Polirom, Iaşi, 1998

—W.K.C. Guthrie, Sofiştii, trad. de M.C. Udma, Humanitas, Bucureşti, 1999

—M. Heidegger, Parmenide, trad. de B. Mincă şi S. Lavric, Humanitas, Bucureşti, 2001

—M. Heidegger, The Beginning of Western Philosophy. Interpretation of Anaximander and Parmenides, transl. by R. Rojcewicz, Indiana Univ. Press, Bloomington, 2015

—G.W.F. Hegel, Prelegeri de istorie a filozofiei, vol. 1, trad. de D.D. Roşca, Ed. Acad. R.P. Române, 1963

—W. Jaeger, Paideia, vol. 1, trad. de M. Anghelescu, Ed. Paideia, București, 2019

—G. Liiceanu, Despre limită, Humanitas, București, 1994

—H. Lloyd-Jones, The Justice of Zeus, Univ. of California Press, Berkeley-Los Angeles, 1971

—B. Mincă, Scufundătorii din Delos. Heidegger şi primii filozofi, Humanitas, Bucureşti, 2010

—B. Mincă, „Despre țesuturi și veșminte în Grecia arhaică“, în: Sebastian Grama (ed.), Idee și veșmânt, Ed. Univ. din București, București, 2023

—F. Nietzsche, Naşterea filozofiei în epoca tragediei greceşti, trad. de M. Ivănescu, Dacia, Cluj, 2002

—F. Nietzsche, Nașterea tragediei, trad. de I. Dobrogeanu-Gherea și I. Herdan, Ed. Pan, București, 1992

—R.B. Onians, The Origins of European Thought about the Body, the Mind, the Soul, the World, Time, and Fate, Cambridge Univ. Press, Cambridge UK, 1951

—W.F. Otto, Zeii Greciei, trad. de I. Snagoveanu-Spiegelberg, Humanitas, Bucureşti, 1995

—E. Rohde, Psyché, trad. de M. Popescu, Meridiane, Bucureşti, 1985

—B. Snell, Descoperirea spiritului, Ratio et Revelatio, Oradea, 2025, trad. de Bogdan Mincă

—J.-P. Vernant, Mit şi gîndire în Grecia Antică: studii de psihologie istorică, trad. de Z. Petre şi A. Niculescu, Meridiane, Bucureşti, 1995

—J.-P. Vernant, Mit și religie în Grecia Antică, trad. de M. Gramatopol, Meridiane, București, 1995

—J.-P. Vernant, Originile gândirii grecești, trad. de F. Bechet și D. Stanciu, Symposion, București, 1995

 

Dicționare:

—P. Chantraine, Dictionnaire étymologique de la langue grecque. Histoire des mots, Klincksieck, Paris, 1968-1980

—H.G. Liddell, R. Scott, H.S. Jones, A Greek-English Lexicon, Clarendon Press, Oxford (diferite ediții)

—F.E. Peters, Termenii filozofiei greceşti, trad. de D. Stoianovici, Humanitas, Bucureşti, 1993